De Ce
De ce un monument pentru libertatea de expresie?
Iată de ce am inițiat acest proiect. Iată de ce este nevoie de un monument nu atât pentru Gheorghe Ursu cât pentru ceea ce reprezintă CAZUL GHEORGE URSU în istoria României comuniste dar și postcomuniste. Iată de ce este nevoie de un monument pentru libertatea de expresie.
Pentru că la aproape 38 de ani de la înfăptuirea crimei împotriva lui Gheorghe Ursu (Babu) și a familiei sale, după peste 30 de ani de luptă cu justiția din România, Andrei Ursu, fiul lui Babu, și echipa care i-a fost alături în încercarea de obținere a unei decizii juste, i-a văzut pe criminali revenind printre niște oameni de care și-au bătut joc. Legal disculpați, ei sunt liniștiți la bătrânețe cu pensiile speciale care le asigură o existență fără griji financiare, în timp ce aceia pe care i-au bătut și i-au înfricoșat o duc de la o zi la alta, iar cei pe care i-au ucis sunt uitați.
Pentru că România este cumva corigență la capitolul solidaritate și românii ar putea da o șansă demonstrării contrariului. Un monument în memoria lui Gheorghe Ursu ridicat prin subscripție publică reprezintă o astfel de șansă.
Pentru că greșelile uitate din trecut se vor repeta ori de câte ori se va ivi ocazia chiar dacă momentan nu pare posibil.
Decizia justiției corupte din România va fi greu, dacă nu imposibil de răsturnat. Însă nu cred că românii ar trebui să-l uite pe acest om, pe care l-am cunoscut și personal, admirând inteligența lui sclipitoare îmbrăcată în modestie și prietenie. Dacă vom reuși să ridicăm un monument în memoria cazului Gheorghe Ursu prin subscripție publică, vom lăsa un testament valoros generațiilor viitoare.
Am pornit acest proiect cu umilință dar și cu gândul că dacă vom strange destule semnături și destule fonduri pentru a ridica un monument, acesta va sta mărturie că a venit acel moment în care românii se despart de un trecut al tăcerii în fața nedreptății, se dezic de racilele gândirii de tip comunist, sunt gata de a-și crea o istorie nouă bazată pe caracter, solidaritate, lipsa fricii de autoritate, menținerea în domeniul responsabilității a celor aleși să îi conducă.
Vor fi opinii care vor genera întrebarea: de ce tocmai Gheorghe Ursu când există atâtea victime ale gulagului Românesc?
Răspund: pentru că există Memorialul Durerii la Sighet, creat de Ana Blandiana și Romulus Rusan. Vă invit să-l sprijiniți!
Considerăm însă (nu afirm aceasta doar în nume personal) că într-o țară în care justiția este încă la un nivel ridicat de corupție iar temerea de puterea destructivă a celor aflați în structurile statale este în continuare excesivă, este nevoie de un Monument Național pentru Libertatea de Expresie.
Sincer, nu mi-ar fi dat prin cap să inițiez această invitație dacă nu ar fi existat decizia de disculpare a torționarilor. Disculparea lor legală,
urmată de un potop de opinii contrare care s-au stins în doar câteva zile, mi-au dat însă de gândit.
Bineînțeles, știe oricine că Gheorghe Ursu nu a avut mai mai mari decât ale altor luptători împotriva comunismului, a dictaturii sau a îngemănării celor două, cum s-a întâmplat în România. Nu se pune problema ridicării unui monument DOAR pentru Gheorghe Ursu. Dar CAZUL GHEORGHE URSU este profund semnificativ și iată de ce:
Gheorghe Ursu a fost o victimă turnătoriei încurajată, cultivată de regim. O mentalitate ultra folosită de Securitate pentru a controla societatea;
Gheorghe Ursu a fost un om care a gândit liber și a murit bătut, torturat pentru libertatea de gândire și de expresie;
Fiul lui, Andrei Ursu s-a luptat peste 30 de ani ca să-i aducă pe torționarii tatălui său în fața unei justiții drepte, dar justiția coruptă (din România anului 2023!) i-a anulat lui Andrei și întregii societăți românești dreptul la o cale spre vindecare;
Există mai multe libertăți azi în România decât au fost pe vremea lui Ceaușescu, dar societatea este mult mai descompusă și mai puțin capabilă să acționeze spre propriul ei bine decât era acum 34 de ani! Milioane de oameni nu se mai sinchisesc de social, de politic, după decenii de dezamăgiri. Milioane de români se luptă doar strict pentru interesul personal, adesea călcându-se în picioare unii pe alții.
Pentru aceste principale motive, pentru vindecarea României, sper să adunăm cât mai multe nume în jurul simbolului pe care îl reprezintă cazul Gheorghe Ursu în istoria modernă a țării. Gheorghe Ursu este o victimă a unui regim represiv, căruia oricine îi putea cade în gheare în acele timpuri. Fiul lui, Andrei Ursu, parte integrantă a aceluiași caz - desigur, nu legal vorbind - de asemenea o victimă, de data asta a unei boli de care România nu este vindecată nici la 34 de ani de la căderea regimului ceaușist. Nici unul nici altul nu au fost învinși. De aceea România are nevoie de acest monument.
Sper ca numele și donațiile voastre să demonstreze că mulți mai au o conștiință capabilă să ducă România în locul care i se cuvine, printre națiunile înzestrate cu o civilizație superioară.
Ștefan Niculescu Maier
29 August 2023